partea 1
ii este teama ca nu are sa poata ajunge acolo unde vroia, oricat ar lupta... se simte imparstiata in toate zarile si nu se poate aduna... simte ca are nevoie de cineva care sa o tina compacta, pe linia de plutire, sa-i tina psihicul in stare de functionare, sa nu o ia razna...
" te indemn sa plangi ca sa te descarci pt ca numai asa poti sa mergi mai departe "
si plange, o mananca nasucul, il freaca nervoasa, vrand sa se rasteasca la el sa taca si sa nu o faca sa planga... ii este frica de ce va zice lumea, de faptul ca plange... pt ea e ceva obisnuit... pt ceilalti inseamna doar un motiv de a-si bate joc de ea... de parca asta ar mai conta.
partea 2
isi da seama cat de greu e sa iubesti... e departe iubirea ei... si simte ca inima ii fuge din piept, catre acele zari intunecate, departate... numara zilele, asteapta clipele ce i-au fost promise ca au sa o faca fericita... o ingrozeste numaratoarea minutelor, caci altfel le-ar numara si pe acela.
" stii, fiecare individ are un scop in viata asta, de aceea exista "
incearca sa se minta pe sine, cu nerusinare... incearca sa se convinga ca poate trai si fara cel pe care il iubeste si care stie ca o iubeste dar cum spuneam, si cum ii spune si sufletul ei, in zadar... se minte pe sine.
partea 3
am ales, in mod inconstient, sa dau inca o sansa zilelor ce vor veni... poate maine va veni soarele si ma va imbratisa calduros, imi va saruta fruntea dragstos si imi va da suvitele din fata pentru a mi se usca lacrimile ce imi curg haotic pe obrajii imbujorati... parca purpurii.
" e alegerea ta si nu pot sa intervin sub nici o forma pt ca te respect "
am ales sa plang, sa incep sa ma uit in jur si sa imi vad forma si chipul, sa imi vad indemanarea care ma face un om special... si voi plange de fiecare data cand voi simti nevoia, voi rade de fiecare data cand voi fi vesela... si voi trai astfel si maine... apoi inca o zi... si inca una... pana la captul suflarilor, pana cand inima nu va mai putea sa imi indure toate emotiile.
partea 4
atunci cand se credea mai sigur ape picoarele sale a cazut. s-a ridicat cu greu... aici o julitura, o zgarietura, o rana sangeranda... ce gust amar are si sangele! se vede ca prin el curge viata. se ridica nedumerita... ii se incetoseaza privirea, simte lacrimile inundandu-i ochii... simte ca va plange si atunci isi doreste o imbratisare de la un prieten, un tren care sa o duca intr-o clipa in preajma unui necunoscut atat de familiar.
isi doreste o umbrela care sa impiedice ploaia sa o ude pana la piele... sa o spele de noroiul ce ii s-a pus parca si pe ganduri, ce ii manjeste mintea si sufletul... si-ar dori o hainuta mica cu ajutorul careia sa isi imbrace sufletul ca macar el sa nu-i raceasca... isi doreste pentru trupul ei si pt tot ceea ce inseamna ea, un prieten care sa o imbratisesze si sa-i aduca un pic de soare... si-o poticnesc lacrimile, izbucneste intr-un plans mut si greu de oprit.
partea 5
insistent priveste in urma... nu poate lasa in urma atatia prieteni pe care i-a pus la suflet si care auplecat pur si simplu... ea a ramas, sperand ca au sa se intoarca intr-o buna zi... dar se pare ca nu, nimeni la orizant, doamne!
gesturi mici ii coloreaza viata, cuvinte simple si sincere, idei crete venite in nu situ ce ora... vrea un pinguin animalut de casa iar prietenul ei vesnic e un cangur...
" iti multumesc suflet bun caci imi asculti sufletul . si stai fara nici o grija caci chiar daca sunt departe am sa intind aripa si am sa te protejez de vant, de ploi, de soare, am sa fiu umbra ce iti vrea binele, am sa fiu indemnul de bine atunci cand iti va fi mai greu, am sa fiu strainul ce iti vrea binele, si te asculta "
